Brandurile scumpe abandonează în sărăcie angajații români

Publicația italiană Internazionale lansează o investigație despre cum practicile brandurilor de lux afectează muncitorii români din industria de confecții.  Peste 150 de angajații ai fabricii brașovene Selezione au fost concediați după ce brandurile Dior, Gucci și Tod’s s-au retras în urma creșterii salariilor minime din 2023. În același timp, veniturile minime din România au rămas sub nivelul necesar unui trai decent, potrivit surselor citate de publicație. Brandurile au refuzat să compenseze angajații care le-au cerut suport și despăgubiri, în conformitate cu codurile etice ale acestor mari companii internaționale.

Jurnalistul italian prezintă viața dificilă a angajatului român în confecții și imaginea de ansamblu a industriei fashion. În România, a discutat cu fondatoarea fabricii românești Selezione, cu organizația Haine Curate, care susține muncitorii din confecții și cu sindicatul din industria ușoară UNICONF. 

Linda povestește că lucra la 300 de perechi de pantofi pe zi și a fost șocată de concedierea colectivă, în ciuda productivității. A rămas mamă singură, fără venituri. Fondatoarea fabricii, Violeta Radu, și-a exprimat la rândul ei dezamăgirea, comparând practicile brandurilor cu cele ale termitelor care “rad tot și apoi se mută în altă parte”. 

Dan Năstase, președinte UNICONF, spune că fabricile se închid pe bandă rulantă, în vreme ce brandurile sunt interesate de costuri mici, astfel încât creșterea salariilor le face să se mute în alte regiuni, fără a ține cont că veniturile muncitoarelor nu țin pasul cu inflația și nevoile de bază ale unei familii. 

Laura Ștefănuț, jurnalistă și fondatoarea Haine Curate, spune că astfel de cazuri arată că este falsă narativa cunoscută de consumatorii din vest, conform căreia brandurile de lux plătesc salarii mai bune muncitorilor.

Brandurile au fost contactate de către organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC) și partenerii români, sub coordonarea Haine Curate, la cererea muncitorilor. Brandurile au refuzat să îi susțină. Gucci a declarat că legislația românească a fost respectată și a subliniat necesitatea ca lanțurile de aprovizionare să fie “flexibile”. Dior susține că a luat în calcul și acceptat creșterile de cost, dar că a retras comenzile din cauza “nevoilor reale de producție”. Tod’s nu a răspuns la corespondența cu CCC, dar CEO-ul său a transmis proprietarului fabricii că “costurile sunt mult peste standardele noastre”. 

Potrivit reprezentantei Clean Clothes din Italia, Deborah Lucchetti, citată de Internazionale, brandurile ar trebui să asigure continuitatea producției în fabrici ca Selezione, sau să ofere compensații când acest lucru este imposibil și se retrag. 

Marile branduri au înregistrat o serie de scăderi ale vânzărilor după pandemia Covid, ceea ce ar putea explica tăierea costurilor prin migrația în zone cu forță de muncă mai ieftină. 

La nivel european, a fost votată în 2024 o directivă de diligență a corporațiilor mari, care își propune să ofere protecție pe întregul lanț de producție. Odată intrată în vigoare, atât angajații români, cât și companiile românești se vor putea adresa instanțelor dacă cred că drepturile le-au fost încălcate. 

Contact mass-media pentru detalii: Laura Ștefănuț, fondatoare Haine Curate, coordonatoare Urgent Appeal al organizației Clean Clothes Campaign, cercetătoare pe cazul Selezione și altele asemănătoare. Telefon: 0721 953 906

Cum poate România contribui la îmbunătățirea unei directive care care va impacta câmpul muncii și al afacerilor la nivel european

Peste 200 de organizații internaționale, printre care și Haine Curate, semnalează riscurile directivei privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937. În momentul de față au loc negocieri cu privire la forma finală a documentului, iar România participă la aceste negocieri prin Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Economiei, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Care este Declarația societății civile asupra directivei privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

Organizațiile societății civile și sindicatele semnatare salutăm propunerea legislativă a Comisiei Europene asupra privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor. Reprezintă un pas esențial și mult așteptat în direcția unui comportament responsabil în afaceri și în direcția accesului la justiție. 


Cu toate acestea, este nevoie să se abordeze neajunsurile care împiedică această directivă să aibă impactul pozitiv așteptat. Impact de care oamenii, planeta și clima au nevoie urgentă. Impact pe care cetățenii UE, comunitățile și lucrătorii afectați de abuzuri le-au cerut în mod vocal și public.


Prin urmare, facem apel la Parlamentul European și la statele membre ale UE să îmbunătățească propunerea acolo unde este deficitară, cu respect față de problematica de gen, bazându-ne în același timp pe elementele sale pozitive esențiale. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că legea va preveni în mod eficient daunele provocate de companii oamenilor, naturii și climei precum și pentru a se asigura că victimele abuzurilor companiilor au acces la căi de atac eficiente.

Vă prezentăm mai jos opiniile noastre colective cu privire la cum să realizați aceste îmbunătățiri.

Îndemnăm legislatorii să introducă un sistem obligatoriu, eficient și riguros, care să prevină și să pună capăt încălcării drepturilor omului și efectelor dăunătoare asupra mediului pe întreg lanțul de aprovizionare, printr-o metodologie proporțională cu nivelul de risc. În mod regretabil, propunerea directivei limitează obligația de exercitare la “relațiile de afaceri stabilite”, care nu respectă standardele internaționale și riscă să stimuleze întreprinderile să restructureze lanțurile de aprovizionare, pentru a evita obligațiile impuse de directivă.

În plus, definițiile noțiunilor de încălcare a drepturilor omului și impact asupra mediului trebuie să fie extinse pentru a acoperi în întregime problemele ce țin de drepturile omului și impactul asupra mediului. În orice caz, anexa corespunzătoare ar trebui să fie mai cuprinzătoare pentru a integra toate instrumentele internaționale relevante și ar trebui să fie actualizată în mod regulat.


Legislatorii trebuie, de asemenea, să consolideze dispozițiile referitoare la răspunderea civilă și accesul la justiție. În instanță, probațiunea trebuie să cadă în sarcina companiei, pentru a dovedi dacă a acționat sau nu în mod corespunzător. Această sarcină nu trebuie să revină reclamantului, care are resurse limitate și acces redus la probe.

De asemenea, companiile trebuie să rămână responsabile, chiar și după ce au verificat conformitatea prin intermediul unor programe interne sau a unor audituri externe. 

Alte obstacole bine cunoscute în calea justiției, tipice cazurilor transnaționale trebuie, de asemenea, eliminate — inclusiv lipsa accesului reclamanților la informații esențiale, termenele nerezonabile și lipsa de acces la despăgubiri colective. Organizațiilor independente fără scop lucrativ care au un interes legitim în reprezentarea victimelor trebuie să li se acorde dreptul de a acționa în numele acestora.

O altă problemă arzătoare este absența obligațiilor de diligență care să protejeze mediul înconjurător

Legislatorii trebuie să ia act de urgența climatică și să responsabilizeze imediat companiile să adreseze problema riscurilor schimbărilor climatice și a impactului pe care acestea le au în întreg lanțul de aprovizionare. Companiile trebuie, de asemenea să aibă obligații concrete de a elabora și de a implementa o strategie eficientă a planului de tranziție, în conformitate cu Acordul de la Paris, care să includă metode de reducere a emisiilor pe termen scurt, mediu și lung. 

Aceste obligații trebuie să poată fi puse în aplicare prin acțiuni din partea autorităților publice, precum și a celor de răspundere civilă.

În timp ce standardele internaționale se aplică tuturor companiilor, cele propuse de directiva Comisiei exclud în mod direct aproximativ 99 % din întreprinderile din UE.

Parlamentul European și statele membre ale UE trebuie să includă și IMM-urile în directiva propusă. De asemenea, noi considerăm că este neîntemeiat și nejustificabil ca sectorul fnanciar să aibă obligații reduse în cadrul acestei directive, iar companiile cu risc ridicat să își limiteze procesul de identificare doar la cele mai grave prejudicii. 

În conformitate cu prevederile legale, cerem ca toate companiile să fie supuse acestei directive, în același mod.

În plus, directiva propusă ar trebui să asigure părților implicate rolul și importanța pe care le merită și ar trebui să să impună o consultare adecvată cu scop informativ a etapelor de dezvoltare a acesteia. Directiva trebuie să fie îmbunătățită și să includă consultarea obligatorie și proactivă cu lucrătorii, cu sindicatele, cu membrii comunității locale și altor părți interesate. Acest angajament trebuie să ia în considerare barierele cu care se confruntă grupurile vulnerabile specifice. 

Având în vedere acest lucru, omiterea unei analize de gen și de intersecționalitate este o altă preocupare cheie pe care o împărtășim.

În legătură cu aceasta, lipsa unor referințe specifice la drepturile omului și a apărătorilor drepturilor naturii este foarte îngrijorătoare. 

Propunerea nu reușește să ofere protecție tuturor apărătorilor drepturilor omului și mediului din întreaga lume, ci propune doar protecția apărătorilor drepturilor omului și naturii din UE în ceea ce privește riscul de represalii. Dreptul la protecție al oamenilor și al comunităților împotriva represaliilor și al efectelor negative ar trebui să fie întărit. Drepturile popoarelor indigene la un consimțământ liber, în prealabil și în cunoștință de cauză trebuie, de asemenea, să fie incluse și recunoscute în mod expres în directivă.

În toate cazurile în care este necesară încetarea activităților comerciale, directiva trebuie să impună o metodă responsabilă de încetare a raporturilor de lucru, clarificând faptul că întreprinderile rămân responsabile pentru impactul care nu au fost remediat, precum și pentru eventuale noi impacturi, care decurg din încetarea raporturilor de lucru. 

Cerințe esențiale privind transparența lanțului de aprovizionare și publicarea informațiilor lipsesc, de asemenea, din propunere. 

Considerăm că directiva trebuie să impună companiilor să aibă o evidență a întregului lanț de aprovizionare și a relațiilor de afaceri și să publice informațiile relevante.

Îngrijorător este și faptul că directiva propusă acordă o importanță considerabilă 

codurilor de conduită, clauzelor contractuale, auditurilor efectuate de către terți și inițiative ale industriei, care s-au dovedit a fi mijloace insuficiente pentru a identificarea și abordarea încălcărilor drepturilor omului și ale naturii. Astfel de mijloace nu pot fi considerate dovezi care să demonstreze angajamentul companiilor în acțiuni de combatare a încălcării drepturilor omului și a impactului negativ asupra mediului.

De asemenea, este clar că practicile de achiziție ale companiilor generează riscuri și impact negative grave asupra drepturilor omului și mediului, prin urmare trebuie să li se ceară în mod explicit companiilor să abordeze riscurile și impactul negativ privind propriile practici de achiziție.

În cele din urmă, propunerea ar trebui să clarifice în continuare obligația directorilor de companii de a oferi supravegherea procesului de diligență, care să includă obiective de sustenabilitate și plan de tranziție. Consiliile de administrație ale societăților ar trebui să aibă o obligație clară de a integra riscurile și impactul sustenabilității în strategia de afaceri a societății, în timp ce remunerația variabilă a directorilor trebuie să fie consolidată și direct legată de performanța în materie de sustenabilitate a întreprinderilor, în special în ceea ce privește clima. 

Propunem modificările de mai sus pentru a ne asigura că Uniunea Europeană nu impune din punct de vedere juridic o simplă căsuță de bifat și să consolideze un sistem stricat care aduce în mod continuu prejudicii corporative pentru oameni, planetă și climă. Așadar, este esențial ca legiuitorii să îmbunătățească directiva în conformitate cu aceste recomandări și să implementeze urgent aceste modificări. 

Nu putem permite să așteptăm până la sfârșitul deceniului până când aceste dispoziții să devină realitate, în timp ce drepturile omului și ale naturii continuă să fie încălcate în întreaga lume. 

Cine sunt organizațiile semnatare?

Organizații Internaționale

ActionAid 

Action on Smoking and Health 

Amnesty InternationalAnti-Slavery International 

Asia Floor Wage Alliance (AFWA) 

Business & Human Rights Resource Centre (BHRRC) 

CARE International 

CIDSE 

Clean Clothes Campaign 

ClientEarth 

Economy for the Common Good 

Projet Accompagnement Québec-Guatemala (PAQG) 

Fair Finance International 

Fairtrade International 

Fair Trade Advocacy Office 

Front Line Defenders 

Global Witness 

Human Rights Watch 

International Corporate Accountability Roundtable (ICAR) 

International Dalit Solidarity Network 

International Federation for Human Rights (FIDH) 

INSP!R (International Network on Social Protection Rights) 

International Service for Human Rights 

OMCT – World Organisation Against Torture 

Open Society Foundations 

Our Food. Our Future 

Oxfam 

Peace Brigades International (PBI) 

PICUM – Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants 

Protection International 

Publish What You Pay 

Rainforest Alliance 

Solidaridad 

SOMO (Centre for Research on Multinational Enterprises) 

Transport & Environment 

United Evangelical Mission 

We Effect 

WeWorld 

Women’s International League for Peace and Freedom 

WWF 

Rețele Regionale

Advocates for Community Alternatives 

African Resources Watch (AFREWATCH) 

Avocats Sans Frontières (ASF) 

Climate Action Network (CAN) Europe 

Coordinadora Latinoamericana y del Caribe de Pequeños/as Productores/as y

Trabajadores/as de Comercio Justo (CLAC) 

Environmental Justice Foundation (EJF) 

EU-LAT Network 

European Center for Constitutional Human Rights (ECCHR) 

European Coalition for Corporate Justice (ECCJ) 

European Environmental Bureau 

European Federation of Public services Unions (EPSU) 

European Trade Union Confederation 

Friends of the Earth Europe 

International Network for Human Economy Asia 

INSP!R Asia 

Red europea de Comités Oscar Romero 

ShareAction 

World Fair Trade Organization – Europe 

Organizații Naționale

Acción Ecológica – Ecuador 

ActionAid France – France 

ACV-CSC – Belgium 

Alboan Fundazioa – Spain 

Al Haq – Palestine 

ALSEAN – Burma 

AK EUROPA – Austria 

Akota Garment Workers Federation – Bangladesh

Amis de la Terre France (Friends of the Earth France) – France 

Amnesty International Polska – Poland 

Arisa – Netherlands 

Asociația Mai bine – Romania 

Asociația Haine Curate – Romania

Asociación por la Paz y los Derechos Humanos Taula per Mèxic – Spain 

Asociación Pro Derechos Humanos de España (APDHE) – Spain 

Association for Human Rights and Civic Participation PaRiter – Croatia 

Association for Sustainable Development INKINGI – Uganda 

Association marocaine des droits humains (AMDH) – Morocco 

Association of Rural Education and Development Service (AREDS) – India 

Bangladesh Center for Workers Solidarity – Bangladesh 

Bangladesh Garment and Industrial Workers Federation (BGIWF) – Bangladesh 

Bangladesh Independent Garment Workers Union – Bangladesh 

Bangladesh Revolutionary Garment Workers Federation – Bangladesh 

Belgian Alliance for a Smoke-Free Society – Belgium 

Broederlijk Delen – Belgium 

Brot für die Welt – Germany 

Cambodian Alliance of Trade Unions (CATU) – Cambodia 

Campagna Abiti Puliti – Italy 

Canadian Network on Corporate Accountability (CNCA) – Canada 

Catholic Agency for Overseas Development (CAFOD) – UK 

CCFD-Terre Solidaire – France 

Center for Alliance of Labor and Human Rights (Central) – Cambodia 

Center for Education, Counselling and Research (CESI) – Croatia 

Centre for Labour Rights – Albania 

Center for the Politics of Emancipation – Serbia 

Centre d’Aide Juridico-Judiciaire CAJJ – Democratic Republic of the Congo 

Centre for Peace Studies (CMS) – Croatia 

Centre for Research on Multinational Corporations (SOMO) – Netherlands 

Centre National de Coopération au développement (CNCD-11.11.11) – Belgium 

Centro de Políticas Públicas y Derechos Humanos – Peru EQUIDAD – Peru 

China Labour Bulletin (CLB) – China 

Christliche Initiative Romero e.V. (CIR) – Germany 

Civil Rights Defenders – Sweden 

Coalition of Cambodian Apparel Workers’ Democratic Union – Cambodia 

Collectif Ethique sur l’étiquette – France 

Conectas Direitos Humanos – Brazil 

Coordinadora Estatal de Comercio Justo (Fair Trade Spanish Platform) – Spain 

CorA Netzwerk für Unternehmensverantwortung – Germany 

Corporate Justice Coalition – UK 

Covenants Watch – Taiwan 

Cambodian Labour Confederation (CLC) – Cambodia 

De Transformisten – Belgium 

Entraide et Fraternité – Belgium 

Entrepueblos, Entrepobles, Entrepobos, Herriarte – Spain 

Estonian Green Movement – Friends of the Earth Estonia – Estonia 

Equo Garantito – Assemblea Generale Italiana del Commercio Equo e Solidale – Italy 

Facing Finance – Germany 

Fair – Italy 

Fair Action – Sweden 

Fairtrade Sweden – Sweden

Fastenaktion / Swiss Catholic Lenten Fund – Switzerland 

FEDINA – India 

FEMNET – Germany 

Finnish League for Human Rights – Finland

Finnish Development NGOs FINGO – Finland 

Finnwatch – Finland 

FOCSIV – Italy 

Focus Association for Sustainable Development – Slovenia 

Forests of the World – Denmark 

FOS – Belgium 

Frank Bold – Czech Republic 

Fundación Libera – Chile 

Fundacja Dajemy Dzieciom Siłę – Poland 

Fundacja Frank Bold – Poland 

Fundacja Kupuj Odpowiedzialnie – Poland 

Fundacja La Strada – Poland 

Gender Alliance for Development Centre – Albania 

Germanwatch – Germany 

GLOBAL 2000 – Friends of the Earth Austria – Austria 

Gonoshasthaya Kendra (GK) – Bangladesh 

Green Liberty – Latvia 

HEKS – Switzerland 

Home Based Women Workers Federation – Pakistan

HRM “Bir Duino-Kyrgyzstan” – Kyrgyzstan 

Human Rights International Corner – Italy 

Human Rights in China (HRIC) – China 

IUCN National Committee of the Netherlands – Netherlands 

Impresa2030. Diamoci una regolata – Italy 

Independent Trade Union of workers of Croatia (Nezavisni sindikat radnika Hrvatske, NSRH)

Croatia 

Initiative Lieferkettengesetz – Germany 

Initiative pour un devoir de vigilance – Luxembourg 

INKOTA-netzwerk – Germany 

Institute for Mission, Ecumenism and Global Responsibility (MÖWe) Protestant Church of

Westphalia – Germany 

Internationale Liga für Menschenrechte – Germany 

Irish Coalition for Business and Human Rights – Ireland 

Justiça Global – Brazil 

Justice et Paix – Belgium 

Kalikasan People’s Network for the Environment (Kalikasan PNE) – Philippines

Karnataka Garment Workers Union (KOOGU) – India 

Labour Behind the Label – UK 

Labour Action – Denmark 

Les Amis de la Terre – Belgium 

Ligue Burundaise des droits de l’homme Iteka – Burundi 

Ligue des droits de l’Homme (LDH) – France 

MADPET – Malaysians Against Death Penalty and Torture – Malaysia 

Magyar Természetvédők Szövetsége – Friends of the Earth Hungary – Hungary

Mani Tese – Italy 

Manos Unidas – Spain 

Manushya Foundation – Thailand 

Maquila Solidarity Network – Canada 

National Garment Workers Federation – Bangladesh

MISEREOR – Germany 

MVO Platform – Netherlands 

National Garment Workers Federation (NGWF) – Bangladesh

National Trade Union Federation – Pakistan 

Naturefriends – Greece

NaZemi – Czechia 

NeSoVe – Austria 

NOAH Friends of the Earth Denmark – Denmark 

Notre Affaire à Tous – Belgium 

Novi sindikat (New Trade Union) – Croatia 

Observatorio Ciudadano – Chile 

OKUP – Bangladesh 

Organisation Marocaine Des Droits Humains (OMDH) – Morocco People in Need – Czech Republic 

Plataforma por Empresas Responsables (PER) – Spain 

Polskie Stowarzyszenie Sprawiedliwego Handlu – Poland 

Polski Instytut Praw Człowieka i Biznesu – Poland 

PowerShift e.V. – Germany 

Pro Ethical Trade – Finland 

Public Eye – Switzerland 

Südwind – Austria 

Swedish Society for Nature Conservation (SSNC) – Sweden

Swedwatch – Sweden 

Swiss Coalition for Corporate Justice (SCCJ) – Switzerland 

SWISSAID – Switzerland 

Syrian Center for Media and Freedom of expression (SCM) – Syria

Temiz Giysi Kampanyası – Turkey 

Terre des Hommes Schweiz – Switzerland 

Tudatos Vásárlók Egyesülete – Hungary 

Turkmen.News – Turkmenistan 

The All Indonesia Trade Union Confederation (AITU-KSBSI) – Indonesia 

The KIOS Foundation – Finland

Trócaire – Ireland 

Umanotera, The Slovenian Foundation for Sustainable Development – Slovenia 

Unión Sindical de Trabajadores de Guatemala – UNSITRAGUA – Guatemala 

vzbv – Verbraucherzentrale Bundesverband – Germany 

ver.di, vereinte Dienstleistungsgewerkschaft – Germany 

Viva Salud – Belgium 

Vredesactie – Belgium 

WH4C – Workers Hub For Change – Malaysia

We Social Movements (WSM) – Belgium 

Workers Rights Watch – Kenya 

World Economy, Ecology and Development (WEED) – Germany 

Yokohama Action Research – Japan 

Zentrum für Mission und Ökumene – Nordkirche weltweit – Germany

Quê Me: Vietnam Committee on Human Rights – Vietnam 

Regional Industrial Trade Union (Regionalni industrijski sindikat, RIS) – Croatia 

Red de Entidades para el Desarrollo Solidario (REDES) – Spain 

Regional Watch for Human Rights (RWHR) – Liberia

Regroupement pour la Responsabilité Sociale des Entreprises – Canada 

Resource Matters – Belgium 

Rights and Accountability in Development (RAID) – UK 

Schone Kleren Campagne – Netherlands 

Setem – Spain 

Sherpa – France 

Society of Women in Action for Total Empowerment (SWATE) – India 

Solidair met Guatemala – Belgium 

Solsoc – Belgium