Laura Stefanut Articole

Povestea anului 2023 — ce am făcut pentru muncitorii în confecții

Am continuat să fim alături de muncitorii în confecții în paradoxalul an 2023, în care situația acestora s-a îmbunătățit și înrăutățit simultan: salariile lor au crescut odată cu creșterea salariului minim, dar pentru mulți asta a însemnat și creșterea volumului de muncă, sau chiar pierderea locului de muncă — fiindcă brandurile, în ciuda profiturilor uriașe, au ales să mute producția în state unde plătesc cu câțiva euro mai puțin per produs. 

Traininguri pentru angajații din confecții

În lunile ianuarie, iulie și decembrie 2023, angajate în confecții care ne-au contactat de-a lungul anilor au fost invitate la seminarii despre drepturile angajaților și organizare comunitară. Seminariile au fost ținute de experți juridici, precum Dan Năstase, președintele sindicatului UNICONF și de experți din mediul ONG, precum Oana Preda, de la CeRe. 

Printre informațiile noi despre care au aflat la cursuri, angajatele au menționat: posibilitatea de a intra într-un sindicat național, fără să fie nevoite să își anunțe șefii, modalitatea în care se calculează plata orelor suplimentare, faptul că își pot alege când să ia concediu, sau faptul că au 45 de zile să conteste o concediere colectivă (și șanse mari de câștig).

Mai mult, s-a format o comunitate de încredere și empatică, în care angajatele de la diverse fabrici și-au povestit experiențele dureroase din industria confecțiilor. 

Am vrut ca angajatele să primească bursă de participare la seminarii, așa că am aplicat la fondurile NOVO Foundation — prin croații de la Novi Sindikat. 

Credem că vocile celor care au participat la seminarii vor avea ecou în rândul colegilor și comunității acestora, astfel încât informațiile și empowermentul vor continua să se multiplice. Cel puțin, mai mulți muncitori vor ști că pot apela la noi, Haine Curate, sau la sindicate precum UNICONF, atunci când sunt exploatați la locul de muncă. 

Lansarea unui Apel Urgent la nivel internațional

În 2023 am început să lucrăm la un caz mare, care va continua în 2024. Am alertat mai multe organizații internaționale cu privire la situația unei fabrici din România, care a concediat jumătate din angajați la începutul anului 2023 și până la finalul anului a închis de tot. 

Sute de oameni rămași fără slujbă fiindcă brandurile de lux pentru care lucrau nu au acceptat să plătească câțiva euro în plus pentru a acoperi creșterea salariului minim din România.

În ianuarie 2023, guvernul a crescut salariul minim cu 17,6%, la 1.898 lei net sau 3.000 lei brut (echivalentul net fiind de aproximativ 380 de euro). Trebuie reamintit că în România coșul minim de consum pentru o familie cu doi copii este estimat la 1.720 de euro, conform Institutului Național de Statistică. Organizația Clean Clothes estima în 2021 că salariul decent pentru un muncitor român ar trebui să fie de 1.254 de euro (6.243 de lei).

În continuare, vom contacta formal, în numele mai multor organizații internaționale, brandurile de lux care au trimis fabrica în faliment și le vom cere să compenseze muncitorii. Urmăriți Haine Curate pentru a afla deznodământul.

Eforturi și succes: lansarea Directivei Europene pentru Diligență a Corporațiilor

Haine Curate a făcut parte dintre organizațiile care au făcut lobby la nivelul Parlamentului European pentru a se asigura că este lansată, într-o formă eficientă, această Directivă care va pune presiune pe corporațiile internaționale să respecte drepturile angajaților pe tot lanțul de producție. 

În 2023 Parlamentul European a votat pentru această legislație, iar în decembrie a căzut de acord cu Consiliul Uniunii Europene asupra formei finale — prima formă fusese propusă de Comisia Europeană în 2022.

Este un pas esențial pentru stoparea unor abuzuri pe care corporațiile le-au încurajat implicit, însă specialiștii spun că au rămas lacune în cadrul legislației. 

Ce presupune noua lege?

În cazul marilor corporații introduce obligații pentru a susține drepturile omului și mediului și a remedia prejudiciile pe care le-au cauzat sau la care au contribuit în lanțurile lor de producție. Aceste obligații se aplică atât companiilor străine, cât și celor din UE, filialelor acestora și relațiilor comerciale.

Legea introduce, de asemenea, sancțiuni monetare bazate pe cifra de afaceri pentru companiile care nu respectă noile lor obligații, precum și o rețea de autorități competente în statele membre care vor putea primi plângeri de la titularii de drepturi.

În plus, muncitorii vătămați vor putea să dea în judecată companiile în conformitate cu noul regim de răspundere civilă atunci când suferă daune ca rezultat al unei defecțiuni a diligenței.

Potrivit experților de la Clean Clothes Campaign, un aspect important care a fost scos din lege este transparentizarea lanțului de producție, cum ar fi dezvăluirea furnizorilor individuali. Mai mult, în ciuda numeroaselor rapoarte privind eșecurile auditurilor sociale și ale inițiativelor de verificare în asigurarea respectului pentru drepturile omului, Parlamentul acordă încă prea multă importanță unor astfel de inițiative. 

Laura Stefanut Articole

Victoria Angelicăi — ce ne arată despre industria de confecții, autorități și branduri de haine

În 17 noiembrie, Angelica Manole (acum Rădulescu) a câștigat definitiv procesul împotriva fabricii de confecții care nu îi plătise salariul minim, ei și altor angajate. În decembrie va primi toate salariile pentru cei aproape doi ani în care nu a lucrat și în care s-a desfășurat procesul din instanță, exact așa cum cere legea din România. 

Angelica lucra intr-o fabrică ce producea pentru branduri de lux când a încasat doar 693 lei (140 euro) pentru o întreagă lună de muncă, adică sub salariul minim garantat. 

Angelica a fost singura care a ieșit public cu informația privind nedreptatea. 

De asta a fost concediată de fabrică. 

Dacă inițial părea o luptă pierdută, cu autoritățile de partea fabricii, presiunea publică a întors situația, iar acum s-a făcut dreptate și în instanță.

Comunitatea a ajutat-o pe Angelica să reziste financiar, organizația internațională Clean Clothes Campaign a contactat brandurile, iar avocații Costel Gîlcă și ulterior Cristina Filimon au susținut cazul în instanță.

În continuare puteți citi povestea succesului Angelicăi.

O luptă ce părea pierdută

Inițial, Inspectoratul Teritorial de Muncă a luat partea angajatorului: a concluzionat că Angelica a fost în concediu fără plată și de asta nu și-a primit salariul. În ziua inspecției, fabrica anunțase muncitorii că aparatele de pontaj care le înregistrează prezența s-au stricat. Inspectorilor le-au prezentat niște “foi colective de prezență completate la locul de muncă de către șefii de secții (adică scrise manual de șefi n.r.) și asumate prin semnătură de directorul punctului de lucru”.

Am vorbit cu nouă muncitoare care mi-au spus că nu își înscriau prezența în registre manuale, ci cu cartelă, pe aparatul declarat nefuncțional în zorii inspecției. Sunt mai multe angajate care au spus că nu și-au primit banii integral, deși nu au avut concediu fără plată.

Laura Ștefănuț & Angelica Manole in anul 2020

Indignarea publică față de inspecția ITM a determinat Ministrul Muncii (Violeta Alexandru) să trimită un supra-control la fabrică. De data asta, aparatele de pontaj lipseau cu totul, fuseseră scoase din perete. ITM a constatat că fabrica nu înregistrase cum trebuie concediile fără plată și le-a dat o amendă de 10.000 lei. Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la Angelica Manole. 

Dar atenție, ITM nu a constatat că femeile au fost la muncă, deși figurau în concediu. 

Demonstrația asta a rămas pe umerii Angelicăi — să arate în instanță, cu martori și documente, că a fost la muncă când, în acte, fabrica o trecuse în concediu fără plată.

Fabrica a dat salariile restante tuturor femeilor ca urmare a presiunii pe branduri

Așa cum am mai scris, prin curajul și determinarea ei, Angelica a pus oglinda în fața întregii societăți românești, dar și a brandurilor internaționale de haine.

Brandurile au fost contactate de organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC), care le-a transmis investigațiile făcute de Laura Ștefănuț pe subiect. 

Brandurile au fost în dialog cu CCC, care le arătau dovezi documentate minuțios despre realitățile din fabrică. 

Au făcut propriile audituri și unele au decis să acționeze.  

Brandurile, deși afișate pe pagina web a Tanex, scăpaseră în mare parte de sub lupa presei românești, însă au fost abordate în investigațiile din presa germană.

Dar nu rămâneți cu ideea că victoria este a brandurilor, sau că brandurile sunt eroul.

Chiar dacă în acest caz ele au pus la punct fabrica, este la fel de adevărat că ele poartă în proporție substanțială din vină. Brandurile, chiar și cele de lux, presează fabricile pentru costuri cât mai reduse, iar fabricile transferă presiunea pe muncitor. Fabricile intră în competiție între ele pentru a oferi costuri cât mai mici, pe spatele muncitorului.

Angelica Manole în fața Tribunalului, anul 2021

Dar asta poate să se schimbe, după cum vedem și în acest caz. Dacă Angelica nu vorbea, dacă presa și cetățenii o ignorau, dacă organizația Clean Clothes Campaign nu auzea de ea, dacă statul nu își făcea deloc treaba, atunci muncitorii rămâneau necunoscuți și nedreptățiți.

Brandurile au forțat mâna fabricii, dar au făcut asta fiindcă le pasă de imaginea lor, fiindcă le pasă să nu își piardă cumpărătorii. 

Meritul este al Angelicăi fiindcă a avut curajul de a vorbi și apoi al oamenilor care s-au indignat, care au donat pentru Angelica, care au cerut echitate.

Laura Stefanut Articole

Poveștile anului 2022 | Cum am lucrat pentru femeile care croiesc hainele brandurilor internaționale

Pe scurt: proces câștigat, suport pentru femei care au apelat la noi, proiect de cercetare internațional la care a lucrat activ o fostă muncitoare în confecții și parteneriat cu cel mai mare ONG internațional din domeniu.

Povestea lui 2022, pe larg

Am lansat organizația în septembrie 2021, cu intenția de a crea o rețea de suport pentru muncitoarele care produc haine de firmă, de multe ori în condiții de exploatare similare celor din țări asiatice.

Inspirația a venit după multă muncă de investigație pe subiect, dar mai ales după ce am cunoscut-o pe Angelica Manole, curajoasă angajată care a vorbit public despre condițiile dintr-o fabrică ce producea haine de lux. A spus că nu primea nici măcar salariul minim la muncă full-time, iar pentru asta a fost concediată de fabrică. Am făcut presiune asupra brandurilor, care au cerut fabricii să dea înapoi banii Angelicăi, dar și celorlalte femei care nu fuseseră plătite pentru cât munciseră – ceea ce s-a și întâmplat.

Angelica a hotărât și să dea fabrica în judecată și a avut câștig de cauză. Însă compania nu s-a lăsat și a făcut apel. Haine Curate a plătit avocatul Angelicăi pentru continuarea procesului, care va avea primul termen în octombrie 2022.

Tot Angelica a devenit parte din proiectul internațional “Research of unfair practices”, lansat de rețeaua Clean Clothes Campaign. Angelica a realizat majoritatea interviurilor pentru acest proiect, coordonat de Laura Ștefănuț. Rezultatele vor fi publicate la începutul anului 2023.

Odată cu realizarea cercetării, Haine Curate a devenit partenerul din România al Clean Clothes Campaign, alături de organizația Mai Bine.

Pe parcursul anului ne-au scris mai multe persoane care doreau îndrumare cu privire la cum își pot obține drepturile. Le-am oferit asistență cu ajutorul avocaților și al sindicatului Uniconf, prin colaborarea cu Dan Năstase. Am aflat despre angajați care își primesc salariile cu întârziere, angajați amenințați cu tot felul de practici ilegale și chiar situații de muncitoare împovărate de credite cărora li s-au oprit bani din salarii pentru achitarea datoriei, fapt care nu s-a întâmplat.

Sunt o organizație mică, cu membri care nu primesc bani – ba chiar aduc de acasă.

Mulțumim celor care ne-au susținut!

Laura Stefanut Articole

Angelica Manole vs. fabrica de confecții. Ce ne arată prima victorie a angajatei?

Prin curajul și inspirația ei, o confecționeră a pus oglinda în fața întregii societăți românești, dar și a brandurilor internaționale de haine. Angelica Manole a primit doar 693 de lei pentru o întreagă lună de muncă în care a confecționat haine care se vând cu sute de euro. Angelica a fost singura care a făcut plângeri și a vorbit public despre ce i s-a întâmplat, deși existau mai multe femei în situația ei. 

Inițial, fabrica a acționat vindicativ: a concediat-o pe Angelica pe motiv că “a dat declarații publice în mass-media”, deși toți experții pe care i-am întrebat au spus ferm că această concediere este abuzivă. 

Acum fabrica Tanex s-a sucit la 180 de grade și le spune angajaților că vor primi salariile din urmă integral.

Ce a determinat fabrica să se răzgândească?

Ei bine, nu articolele de presă, nu presiunile noastre pe Facebook, nu amenzile de la ITM — oricum, amenda pentru neplata salariului minim este 2.000 lei, adică complet irelevant pentru un angajator care taie câteva zeci sau sute de lei de la zeci de angajați.

Fabrica a reacționat fiindcă brandurile au pus presiune. Brandurile au fost contactate de organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC) și de Mai Bine. Angelica și alți oameni care le-au semnalat la rândul lor problemele. 

Brandurile au fost în dialog cu CCC și Mai Bine, care le arătau dovezi documentate minuțios despre realitățile din fabrică. Au făcut propriile audituri și unele au decis să acționeze.  

Brandurile, deși afișate pe pagina web a Tanex, scăpaseră în mare parte de sub lupa presei românești, însă au fost abordate în investigațiile din presa germană. 

Dar nu rămâneți cu ideea că victoria este a brandurilor, sau că brandurile sunt eroul.

Chiar dacă în acest caz ele au pus la punct fabrica, este la fel de adevărat că ele poartă în proporție substanțială din vină. Brandurile, chiar și cele de lux, presează fabricile pentru costuri cât mai reduse, iar fabricile transferă presiunea pe muncitor. Fabricile intră în competiție între ele pentru a oferi costuri cât mai mici, pe spatele muncitorului. 

Dar asta poate să se schimbe, după cum vedem și în acest caz. Dacă Angelica nu vorbea, dacă presa și cetățenii o ignorau, dacă organizația Clean Clothes Campaign nu auzea de ea, dacă statul nu își făcea deloc treaba, atunci muncitorii rămâneau necunoscuți și nedreptățiți.

Brandurile au forțat mâna fabricii, dar au făcut asta fiindcă le pasă de imaginea lor, fiindcă le pasă să nu își piardă cumpărătorii. 

Meritul este al Angelicăi fiindcă a avut curajul de a vorbi și apoi al oamenilor care s-au indignat, care au donat pentru Angelica, care au cerut echitate.

Laura Ștefănuț și Angelica Manole, 2020

Astfel de povești trebuie să le spuneți celor care au pierdut speranța: contribuția fiecăruia este importantă, oricât de mică, chiar dacă efectul nu se vede pe loc întotdeauna. 

Aceeași presiune publică a schimbat și cursul anchetei autorităților. 

Inițial, Inspectoratul Teritorial de Muncă a luat partea angajatorului: a concluzionat că Angelica a fost în concediu fără plată și de asta nu și-a primit salariul. În ziua inspecției, fabrica anunțase muncitorii că aparatele de pontaj care le înregistrează prezența s-au stricat. Inspectorilor le-au prezentat niște “foi colective de prezență completate la locul de muncă de către șefii de secții (adică scrise manual de șefi n.r.) și asumate prin semnătură de directorul punctului de lucru”.

Am vorbit cu nouă muncitoare care mi-au spus că nu își înscriau prezența în registre manuale, ci cu cartelă, pe aparatul declarat nefuncțional în zorii inspecției. Sunt mai multe angajate care au spus că nu și-au primit banii integral, deși nu au avut concediu fără plată.

Indignarea publică față de inspecția ITM a determinat Ministrul Muncii (Violeta Alexandru) să trimită un supra-control la fabrică. De data asta, aparatele de pontaj lipseau cu totul, fuseseră scoase din perete. ITM a constatat că fabrica nu înregistrase cum trebuie concediile fără plată și le-a dat o amendă de 10.000 lei. Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la Angelica Manole. 

Dar atenție, ITM nu a constatat că femeile au fost la muncă, deși figurau în concediu. 

Demonstrația asta a rămas pe umerii Angelicăi — să arate în instanță, cu martori și documente, că a fost la muncă când, în acte, fabrica o trecuse în concediu fără plată. 

Angajatele fabricii Tanex urcă în autobuzul care le duce în satele unde locuiesc.

Dacă femeile figurează cu concediu când ele au lucrat sau nu li se pontează ore suplimentare, nu e vorba doar de un furt din salariu, e și vorba de pensiile infime pe care le vor avea la bătrânețe, când le vor ajunge și bolile asociate cu lucrul în fabrici de confecții. 

Interesant este că patronul fabricii Tanex a fost cam singurul care a acceptat să îmi ofere interviu când făceam în 2016 un documentar pentru televiziunea ARTE. În vreme ce alții din industrie mă acuzau că “subminez securitatea națională”, fiindcă fac investigații și “vorbesc de rău” a doua industrie la export: confecțiile. Alți patroni de fabrici m-au dat în judecată pentru prejudiciu de imagine. Am primit chiar și telefoane de amenințare. 

La vremea când l-am intervievat eu, pe fabrica Tanex era un afiș mare care promitea muncitorilor salarii mai mari decât minimul pe economie, așa că m-am mirat să văd că tocmai această fabrică importantă din România plătește salarii cu mult mai mici decât în China. Că atunci când Angelica a mers să își ceară salariul integral, i-a spus că îi poate oferi bani cu împrumut dacă are nevoie (potrivit Angelicăi). Că nu remediază problemele nici după ce primește amenzi de la ITM, preferând să concedieze angajata care a avut curaj să vorbească despre aceste probleme. Și tot așa.  

Mamă a doi copii, Angelica a fost ajutată de românii care au donat bani pentru ca aceasta să se poată întreține timp de șase luni. La petiția pe care am lansat-o pentru susținerea ei au răspuns 1000 de oameni în prima zi, iar donațiile pentru Angelica s-au strâns în două zile — din surplus au mai fost ajutate două femei care au rămas fără jobul de la Tanex. 

Un avocat s-a oferit să o ajute gratuit să dea fabrica în judecată. 

Avocatul Costel Gîlcă și Angelica Manole

Organizația Clean Clothes Campaign continuă să țină legătura cu brandurile de lux care produc în fabrică și să verifice dacă promisiunile fabricii sunt respectate: de la salarii plătite, la posibilitatea angajaților de a se organiza. 

Comunitatea, cetățenii solidari au fost cei care i-au oferit Angelicăi o plasă de siguranță. Vă rog să vă amintiți de acest exemplu atunci când decideți dacă investiți sau nu câteva minute sau câțiva lei pentru a arăta solidaritate.