În 17 noiembrie, Angelica Manole (acum Rădulescu) a câștigat definitiv procesul împotriva fabricii de confecții care nu îi plătise salariul minim, ei și altor angajate. În decembrie va primi toate salariile pentru cei aproape doi ani în care nu a lucrat și în care s-a desfășurat procesul din instanță, exact așa cum cere legea din România.
Angelica lucra intr-o fabrică ce producea pentru branduri de lux când a încasat doar 693 lei (140 euro) pentru o întreagă lună de muncă, adică sub salariul minim garantat.
Angelica a fost singura care a ieșit public cu informația privind nedreptatea.
De asta a fost concediată de fabrică.
Dacă inițial părea o luptă pierdută, cu autoritățile de partea fabricii, presiunea publică a întors situația, iar acum s-a făcut dreptate și în instanță.
Comunitatea a ajutat-o pe Angelica să reziste financiar, organizația internațională Clean Clothes Campaign a contactat brandurile, iar avocații Costel Gîlcă și ulterior Cristina Filimon au susținut cazul în instanță.
În continuare puteți citi povestea succesului Angelicăi.
O luptă ce părea pierdută
Inițial, Inspectoratul Teritorial de Muncă a luat partea angajatorului: a concluzionat că Angelica a fost în concediu fără plată și de asta nu și-a primit salariul. În ziua inspecției, fabrica anunțase muncitorii că aparatele de pontaj care le înregistrează prezența s-au stricat. Inspectorilor le-au prezentat niște “foi colective de prezență completate la locul de muncă de către șefii de secții (adică scrise manual de șefi n.r.) și asumate prin semnătură de directorul punctului de lucru”.
Am vorbit cu nouă muncitoare care mi-au spus că nu își înscriau prezența în registre manuale, ci cu cartelă, pe aparatul declarat nefuncțional în zorii inspecției. Sunt mai multe angajate care au spus că nu și-au primit banii integral, deși nu au avut concediu fără plată.
Indignarea publică față de inspecția ITM a determinat Ministrul Muncii (Violeta Alexandru) să trimită un supra-control la fabrică. De data asta, aparatele de pontaj lipseau cu totul, fuseseră scoase din perete. ITM a constatat că fabrica nu înregistrase cum trebuie concediile fără plată și le-a dat o amendă de 10.000 lei. Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la Angelica Manole.
Dar atenție, ITM nu a constatat că femeile au fost la muncă, deși figurau în concediu.
Demonstrația asta a rămas pe umerii Angelicăi — să arate în instanță, cu martori și documente, că a fost la muncă când, în acte, fabrica o trecuse în concediu fără plată.
Fabrica a dat salariile restante tuturor femeilor ca urmare a presiunii pe branduri
Așa cum am mai scris, prin curajul și determinarea ei, Angelica a pus oglinda în fața întregii societăți românești, dar și a brandurilor internaționale de haine.
Brandurile au fost contactate de organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC), care le-a transmis investigațiile făcute de Laura Ștefănuț pe subiect.
Brandurile au fost în dialog cu CCC, care le arătau dovezi documentate minuțios despre realitățile din fabrică.
Au făcut propriile audituri și unele au decis să acționeze.
Brandurile, deși afișate pe pagina web a Tanex, scăpaseră în mare parte de sub lupa presei românești, însă au fost abordate în investigațiile din presa germană.
Dar nu rămâneți cu ideea că victoria este a brandurilor, sau că brandurile sunt eroul.
Chiar dacă în acest caz ele au pus la punct fabrica, este la fel de adevărat că ele poartă în proporție substanțială din vină. Brandurile, chiar și cele de lux, presează fabricile pentru costuri cât mai reduse, iar fabricile transferă presiunea pe muncitor. Fabricile intră în competiție între ele pentru a oferi costuri cât mai mici, pe spatele muncitorului.
Dar asta poate să se schimbe, după cum vedem și în acest caz. Dacă Angelica nu vorbea, dacă presa și cetățenii o ignorau, dacă organizația Clean Clothes Campaign nu auzea de ea, dacă statul nu își făcea deloc treaba, atunci muncitorii rămâneau necunoscuți și nedreptățiți.
Brandurile au forțat mâna fabricii, dar au făcut asta fiindcă le pasă de imaginea lor, fiindcă le pasă să nu își piardă cumpărătorii.
Meritul este al Angelicăi fiindcă a avut curajul de a vorbi și apoi al oamenilor care s-au indignat, care au donat pentru Angelica, care au cerut echitate.
