Articole

Angelica Manole vs. fabrica de confecții. Ce ne arată prima victorie a angajatei?

Prin curajul și inspirația ei, o confecționeră a pus oglinda în fața întregii societăți românești, dar și a brandurilor internaționale de haine. Angelica Manole a primit doar 693 de lei pentru o întreagă lună de muncă în care a confecționat haine care se vând cu sute de euro. Angelica a fost singura care a făcut plângeri și a vorbit public despre ce i s-a întâmplat, deși existau mai multe femei în situația ei. 

Inițial, fabrica a acționat vindicativ: a concediat-o pe Angelica pe motiv că “a dat declarații publice în mass-media”, deși toți experții pe care i-am întrebat au spus ferm că această concediere este abuzivă. 

Acum fabrica Tanex s-a sucit la 180 de grade și le spune angajaților că vor primi salariile din urmă integral.

Ce a determinat fabrica să se răzgândească?

Ei bine, nu articolele de presă, nu presiunile noastre pe Facebook, nu amenzile de la ITM — oricum, amenda pentru neplata salariului minim este 2.000 lei, adică complet irelevant pentru un angajator care taie câteva zeci sau sute de lei de la zeci de angajați.

Fabrica a reacționat fiindcă brandurile au pus presiune. Brandurile au fost contactate de organizația internațională Clean Clothes Campaign (CCC) și de Mai Bine. Angelica și alți oameni care le-au semnalat la rândul lor problemele. 

Brandurile au fost în dialog cu CCC și Mai Bine, care le arătau dovezi documentate minuțios despre realitățile din fabrică. Au făcut propriile audituri și unele au decis să acționeze.  

Brandurile, deși afișate pe pagina web a Tanex, scăpaseră în mare parte de sub lupa presei românești, însă au fost abordate în investigațiile din presa germană

Dar nu rămâneți cu ideea că victoria este a brandurilor, sau că brandurile sunt eroul.

Chiar dacă în acest caz ele au pus la punct fabrica, este la fel de adevărat că ele poartă în proporție substanțială din vină. Brandurile, chiar și cele de lux, presează fabricile pentru costuri cât mai reduse, iar fabricile transferă presiunea pe muncitor. Fabricile intră în competiție între ele pentru a oferi costuri cât mai mici, pe spatele muncitorului. 

Dar asta poate să se schimbe, după cum vedem și în acest caz. Dacă Angelica nu vorbea, dacă presa și cetățenii o ignorau, dacă organizația Clean Clothes Campaign nu auzea de ea, dacă statul nu își făcea deloc treaba, atunci muncitorii rămâneau necunoscuți și nedreptățiți.

Brandurile au forțat mâna fabricii, dar au făcut asta fiindcă le pasă de imaginea lor, fiindcă le pasă să nu își piardă cumpărătorii. 

Meritul este al Angelicăi fiindcă a avut curajul de a vorbi și apoi al oamenilor care s-au indignat, care au donat pentru Angelica, care au cerut echitate.

Laura Ștefănuț și Angelica Manole, 2020

Astfel de povești trebuie să le spuneți celor care au pierdut speranța: contribuția fiecăruia este importantă, oricât de mică, chiar dacă efectul nu se vede pe loc întotdeauna

Aceeași presiune publică a schimbat și cursul anchetei autorităților. 

Inițial, Inspectoratul Teritorial de Muncă a luat partea angajatorului: a concluzionat că Angelica a fost în concediu fără plată și de asta nu și-a primit salariul. În ziua inspecției, fabrica anunțase muncitorii că aparatele de pontaj care le înregistrează prezența s-au stricat. Inspectorilor le-au prezentat niște “foi colective de prezență completate la locul de muncă de către șefii de secții (adică scrise manual de șefi n.r.) și asumate prin semnătură de directorul punctului de lucru”.

Am vorbit cu nouă muncitoare care mi-au spus că nu își înscriau prezența în registre manuale, ci cu cartelă, pe aparatul declarat nefuncțional în zorii inspecției. Sunt mai multe angajate care au spus că nu și-au primit banii integral, deși nu au avut concediu fără plată.

Indignarea publică față de inspecția ITM a determinat Ministrul Muncii (Violeta Alexandru) să trimită un supra-control la fabrică. De data asta, aparatele de pontaj lipseau cu totul, fuseseră scoase din perete. ITM a constatat că fabrica nu înregistrase cum trebuie concediile fără plată și le-a dat o amendă de 10.000 lei. Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la Angelica Manole

Dar atenție, ITM nu a constatat că femeile au fost la muncă, deși figurau în concediu. 

Demonstrația asta a rămas pe umerii Angelicăi — să arate în instanță, cu martori și documente, că a fost la muncă când, în acte, fabrica o trecuse în concediu fără plată. 

Angajatele fabricii Tanex urcă în autobuzul care le duce în satele unde locuiesc.

Dacă femeile figurează cu concediu când ele au lucrat sau nu li se pontează ore suplimentare, nu e vorba doar de un furt din salariu, e și vorba de pensiile infime pe care le vor avea la bătrânețe, când le vor ajunge și bolile asociate cu lucrul în fabrici de confecții. 

Interesant este că patronul fabricii Tanex a fost cam singurul care a acceptat să îmi ofere interviu când făceam în 2016 un documentar pentru televiziunea ARTE. În vreme ce alții din industrie mă acuzau că “subminez securitatea națională”, fiindcă fac investigații și “vorbesc de rău” a doua industrie la export: confecțiile. Alți patroni de fabrici m-au dat în judecată pentru prejudiciu de imagine. Am primit chiar și telefoane de amenințare. 

La vremea când l-am intervievat eu, pe fabrica Tanex era un afiș mare care promitea muncitorilor salarii mai mari decât minimul pe economie, așa că m-am mirat să văd că tocmai această fabrică importantă din România plătește salarii cu mult mai mici decât în China. Că atunci când Angelica a mers să își ceară salariul integral, i-a spus că îi poate oferi bani cu împrumut dacă are nevoie (potrivit Angelicăi). Că nu remediază problemele nici după ce primește amenzi de la ITM, preferând să concedieze angajata care a avut curaj să vorbească despre aceste probleme. Și tot așa.  

Mamă a doi copii, Angelica a fost ajutată de românii care au donat bani pentru ca aceasta să se poată întreține timp de șase luni. La petiția pe care am lansat-o pentru susținerea ei au răspuns 1000 de oameni în prima zi, iar donațiile pentru Angelica s-au strâns în două zile — din surplus au mai fost ajutate două femei care au rămas fără jobul de la Tanex. 

Un avocat s-a oferit să o ajute gratuit să dea fabrica în judecată. 

Avocatul Costel Gîlcă și Angelica Manole

Organizația Clean Clothes Campaign continuă să țină legătura cu brandurile de lux care produc în fabrică și să verifice dacă promisiunile fabricii sunt respectate: de la salarii plătite, la posibilitatea angajaților de a se organiza. 

Comunitatea, cetățenii solidari au fost cei care i-au oferit Angelicăi o plasă de siguranță. Vă rog să vă amintiți de acest exemplu atunci când decideți dacă investiți sau nu câteva minute sau câțiva lei pentru a arăta solidaritate.

Poveștile anului 2022 | Cum am lucrat pentru femeile care croiesc hainele brandurilor internaționale

Pe scurt: proces câștigat, suport pentru femei care au apelat la noi, proiect de cercetare internațional la care a lucrat activ o fostă muncitoare în confecții și parteneriat cu cel mai mare ONG internațional din domeniu.

Povestea lui 2022, pe larg

Am lansat organizația în septembrie 2021, cu intenția de a crea o rețea de suport pentru muncitoarele care produc haine de firmă, de multe ori în condiții de exploatare similare celor din țări asiatice.

Inspirația a venit după multă muncă de investigație pe subiect, dar mai ales după ce am cunoscut-o pe Angelica Manole, curajoasă angajată care a vorbit public despre condițiile dintr-o fabrică ce producea haine de lux. A spus că nu primea nici măcar salariul minim la muncă full-time, iar pentru asta a fost concediată de fabrică. Am făcut presiune asupra brandurilor, care au cerut fabricii să dea înapoi banii Angelicăi, dar și celorlalte femei care nu fuseseră plătite pentru cât munciseră – ceea ce s-a și întâmplat.

Angelica a hotărât și să dea fabrica în judecată și a avut câștig de cauză. Însă compania nu s-a lăsat și a făcut apel. Haine Curate a plătit avocatul Angelicăi pentru continuarea procesului, care va avea primul termen în octombrie 2022.

Tot Angelica a devenit parte din proiectul internațional “Research of unfair practices”, lansat de rețeaua Clean Clothes Campaign. Angelica a realizat majoritatea interviurilor pentru acest proiect, coordonat de Laura Ștefănuț. Rezultatele vor fi publicate la începutul anului 2023.

Odată cu realizarea cercetării, Haine Curate a devenit partenerul din România al Clean Clothes Campaign, alături de organizația Mai Bine.

Pe parcursul anului ne-au scris mai multe persoane care doreau îndrumare cu privire la cum își pot obține drepturile. Le-am oferit asistență cu ajutorul avocaților și al sindicatului Uniconf, prin colaborarea cu Dan Năstase. Am aflat despre angajați care își primesc salariile cu întârziere, angajați amenințați cu tot felul de practici ilegale și chiar situații de muncitoare împovărate de credite cărora li s-au oprit bani din salarii pentru achitarea datoriei, fapt care nu s-a întâmplat.

Sunt o organizație mică, cu membri care nu primesc bani – ba chiar aduc de acasă.

Mulțumim celor care ne-au susținut!

Cum poate România contribui la îmbunătățirea unei directive care care va impacta câmpul muncii și al afacerilor la nivel european Declarația societății civile asupra

Peste 200 de organizații internaționale, printre care și Haine Curate, semnalează riscurile directivei privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937. În momentul de față au loc negocieri cu privire la forma finală a documentului, iar România participă la aceste negocieri prin Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, Ministerul Economiei, Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Care este Declarația societății civile asupra directivei privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937

Organizațiile societății civile și sindicatele semnatare salutăm propunerea legislativă a Comisiei Europene asupra privind obligațiile de diligență în materie de durabilitate a întreprinderilor. Reprezintă un pas esențial și mult așteptat în direcția unui comportament responsabil în afaceri și în direcția accesului la justiție. 


Cu toate acestea, este nevoie să se abordeze neajunsurile care împiedică această directivă să aibă impactul pozitiv așteptat. Impact de care oamenii, planeta și clima au nevoie urgentă. Impact pe care cetățenii UE, comunitățile și lucrătorii afectați de abuzuri le-au cerut în mod vocal și public.


Prin urmare, facem apel la Parlamentul European și la statele membre ale UE să îmbunătățească propunerea acolo unde este deficitară, cu respect față de problematica de gen, bazându-ne în același timp pe elementele sale pozitive esențiale. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că legea va preveni în mod eficient daunele provocate de companii oamenilor, naturii și climei precum și pentru a se asigura că victimele abuzurilor companiilor au acces la căi de atac eficiente.

Vă prezentăm mai jos opiniile noastre colective cu privire la cum să realizați aceste îmbunătățiri.

Îndemnăm legislatorii să introducă un sistem obligatoriu, eficient și riguros, care să prevină și să pună capăt încălcării drepturilor omului și efectelor dăunătoare asupra mediului pe întreg lanțul de aprovizionare, printr-o metodologie proporțională cu nivelul de risc. În mod regretabil, propunerea directivei limitează obligația de exercitare la “relațiile de afaceri stabilite”, care nu respectă standardele internaționale și riscă să stimuleze întreprinderile să restructureze lanțurile de aprovizionare, pentru a evita obligațiile impuse de directivă.

În plus, definițiile noțiunilor de încălcare a drepturilor omului și impact asupra mediului trebuie să fie extinse pentru a acoperi în întregime problemele ce țin de drepturile omului și impactul asupra mediului. În orice caz, anexa corespunzătoare ar trebui să fie mai cuprinzătoare pentru a integra toate instrumentele internaționale relevante și ar trebui să fie actualizată în mod regulat.


Legislatorii trebuie, de asemenea, să consolideze dispozițiile referitoare la răspunderea civilă și accesul la justiție. În instanță, probațiunea trebuie să cadă în sarcina companiei, pentru a dovedi dacă a acționat sau nu în mod corespunzător. Această sarcină nu trebuie să revină reclamantului, care are resurse limitate și acces redus la probe.

De asemenea, companiile trebuie să rămână responsabile, chiar și după ce au verificat conformitatea prin intermediul unor programe interne sau a unor audituri externe. 

Alte obstacole bine cunoscute în calea justiției, tipice cazurilor transnaționale trebuie, de asemenea, eliminate — inclusiv lipsa accesului reclamanților la informații esențiale, termenele nerezonabile și lipsa de acces la despăgubiri colective. Organizațiilor independente fără scop lucrativ care au un interes legitim în reprezentarea victimelor trebuie să li se acorde dreptul de a acționa în numele acestora.

O altă problemă arzătoare este absența obligațiilor de diligență care să protejeze mediul înconjurător

Legislatorii trebuie să ia act de urgența climatică și să responsabilizeze imediat companiile să adreseze problema riscurilor schimbărilor climatice și a impactului pe care acestea le au în întreg lanțul de aprovizionare. Companiile trebuie, de asemenea să aibă obligații concrete de a elabora și de a implementa o strategie eficientă a planului de tranziție, în conformitate cu Acordul de la Paris, care să includă metode de reducere a emisiilor pe termen scurt, mediu și lung. 

Aceste obligații trebuie să poată fi puse în aplicare prin acțiuni din partea autorităților publice, precum și a celor de răspundere civilă.

În timp ce standardele internaționale se aplică tuturor companiilor, cele propuse de directiva Comisiei exclud în mod direct aproximativ 99 % din întreprinderile din UE.

Parlamentul European și statele membre ale UE trebuie să includă și IMM-urile în directiva propusă. De asemenea, noi considerăm că este neîntemeiat și nejustificabil ca sectorul fnanciar să aibă obligații reduse în cadrul acestei directive, iar companiile cu risc ridicat să își limiteze procesul de identificare doar la cele mai grave prejudicii. 

În conformitate cu prevederile legale, cerem ca toate companiile să fie supuse acestei directive, în același mod.

În plus, directiva propusă ar trebui să asigure părților implicate rolul și importanța pe care le merită și ar trebui să să impună o consultare adecvată cu scop informativ a etapelor de dezvoltare a acesteia. Directiva trebuie să fie îmbunătățită și să includă consultarea obligatorie și proactivă cu lucrătorii, cu sindicatele, cu membrii comunității locale și altor părți interesate. Acest angajament trebuie să ia în considerare barierele cu care se confruntă grupurile vulnerabile specifice. 

Având în vedere acest lucru, omiterea unei analize de gen și de intersecționalitate este o altă preocupare cheie pe care o împărtășim.

În legătură cu aceasta, lipsa unor referințe specifice la drepturile omului și a apărătorilor drepturilor naturii este foarte îngrijorătoare. 

Propunerea nu reușește să ofere protecție tuturor apărătorilor drepturilor omului și mediului din întreaga lume, ci propune doar protecția apărătorilor drepturilor omului și naturii din UE în ceea ce privește riscul de represalii. Dreptul la protecție al oamenilor și al comunităților împotriva represaliilor și al efectelor negative ar trebui să fie întărit. Drepturile popoarelor indigene la un consimțământ liber, în prealabil și în cunoștință de cauză trebuie, de asemenea, să fie incluse și recunoscute în mod expres în directivă.

În toate cazurile în care este necesară încetarea activităților comerciale, directiva trebuie să impună o metodă responsabilă de încetare a raporturilor de lucru, clarificând faptul că întreprinderile rămân responsabile pentru impactul care nu au fost remediat, precum și pentru eventuale noi impacturi, care decurg din încetarea raporturilor de lucru. 

Cerințe esențiale privind transparența lanțului de aprovizionare și publicarea informațiilor lipsesc, de asemenea, din propunere. 

Considerăm că directiva trebuie să impună companiilor să aibă o evidență a întregului lanț de aprovizionare și a relațiilor de afaceri și să publice informațiile relevante.

Îngrijorător este și faptul că directiva propusă acordă o importanță considerabilă 

codurilor de conduită, clauzelor contractuale, auditurilor efectuate de către terți și inițiative ale industriei, care s-au dovedit a fi mijloace insuficiente pentru a identificarea și abordarea încălcărilor drepturilor omului și ale naturii. Astfel de mijloace nu pot fi considerate dovezi care să demonstreze angajamentul companiilor în acțiuni de combatare a încălcării drepturilor omului și a impactului negativ asupra mediului.

De asemenea, este clar că practicile de achiziție ale companiilor generează riscuri și impact negative grave asupra drepturilor omului și mediului, prin urmare trebuie să li se ceară în mod explicit companiilor să abordeze riscurile și impactul negativ privind propriile practici de achiziție.

În cele din urmă, propunerea ar trebui să clarifice în continuare obligația directorilor de companii de a oferi supravegherea procesului de diligență, care să includă obiective de sustenabilitate și plan de tranziție. Consiliile de administrație ale societăților ar trebui să aibă o obligație clară de a integra riscurile și impactul sustenabilității în strategia de afaceri a societății, în timp ce remunerația variabilă a directorilor trebuie să fie consolidată și direct legată de performanța în materie de sustenabilitate a întreprinderilor, în special în ceea ce privește clima. 

Propunem modificările de mai sus pentru a ne asigura că Uniunea Europeană nu impune din punct de vedere juridic o simplă căsuță de bifat și să consolideze un sistem stricat care aduce în mod continuu prejudicii corporative pentru oameni, planetă și climă. Așadar, este esențial ca legiuitorii să îmbunătățească directiva în conformitate cu aceste recomandări și să implementeze urgent aceste modificări. 

Nu putem permite să așteptăm până la sfârșitul deceniului până când aceste dispoziții să devină realitate, în timp ce drepturile omului și ale naturii continuă să fie încălcate în întreaga lume. 

Cine sunt organizațiile semnatare?

Organizații Internaționale

ActionAid 

Action on Smoking and Health 

Amnesty InternationalAnti-Slavery International 

Asia Floor Wage Alliance (AFWA) 

Business & Human Rights Resource Centre (BHRRC) 

CARE International 

CIDSE 

Clean Clothes Campaign 

ClientEarth 

Economy for the Common Good 

Projet Accompagnement Québec-Guatemala (PAQG) 

Fair Finance International 

Fairtrade International 

Fair Trade Advocacy Office 

Front Line Defenders 

Global Witness 

Human Rights Watch 

International Corporate Accountability Roundtable (ICAR) 

International Dalit Solidarity Network 

International Federation for Human Rights (FIDH) 

INSP!R (International Network on Social Protection Rights) 

International Service for Human Rights 

OMCT – World Organisation Against Torture 

Open Society Foundations 

Our Food. Our Future 

Oxfam 

Peace Brigades International (PBI) 

PICUM – Platform for International Cooperation on Undocumented Migrants 

Protection International 

Publish What You Pay 

Rainforest Alliance 

Solidaridad 

SOMO (Centre for Research on Multinational Enterprises) 

Transport & Environment 

United Evangelical Mission 

We Effect 

WeWorld 

Women’s International League for Peace and Freedom 

WWF 

Rețele Regionale

Advocates for Community Alternatives 

African Resources Watch (AFREWATCH) 

Avocats Sans Frontières (ASF) 

Climate Action Network (CAN) Europe 

Coordinadora Latinoamericana y del Caribe de Pequeños/as Productores/as y

Trabajadores/as de Comercio Justo (CLAC) 

Environmental Justice Foundation (EJF) 

EU-LAT Network 

European Center for Constitutional Human Rights (ECCHR) 

European Coalition for Corporate Justice (ECCJ) 

European Environmental Bureau 

European Federation of Public services Unions (EPSU) 

European Trade Union Confederation 

Friends of the Earth Europe 

International Network for Human Economy Asia 

INSP!R Asia 

Red europea de Comités Oscar Romero 

ShareAction 

World Fair Trade Organization – Europe 

Organizații Naționale

Acción Ecológica – Ecuador 

ActionAid France – France 

ACV-CSC – Belgium 

Alboan Fundazioa – Spain 

Al Haq – Palestine 

ALSEAN – Burma 

AK EUROPA – Austria 

Akota Garment Workers Federation – Bangladesh

Amis de la Terre France (Friends of the Earth France) – France 

Amnesty International Polska – Poland 

Arisa – Netherlands 

Asociația Mai bine – Romania 

Asociația Haine Curate – Romania

Asociación por la Paz y los Derechos Humanos Taula per Mèxic – Spain 

Asociación Pro Derechos Humanos de España (APDHE) – Spain 

Association for Human Rights and Civic Participation PaRiter – Croatia 

Association for Sustainable Development INKINGI – Uganda 

Association marocaine des droits humains (AMDH) – Morocco 

Association of Rural Education and Development Service (AREDS) – India 

Bangladesh Center for Workers Solidarity – Bangladesh 

Bangladesh Garment and Industrial Workers Federation (BGIWF) – Bangladesh 

Bangladesh Independent Garment Workers Union – Bangladesh 

Bangladesh Revolutionary Garment Workers Federation – Bangladesh 

Belgian Alliance for a Smoke-Free Society – Belgium 

Broederlijk Delen – Belgium 

Brot für die Welt – Germany 

Cambodian Alliance of Trade Unions (CATU) – Cambodia 

Campagna Abiti Puliti – Italy 

Canadian Network on Corporate Accountability (CNCA) – Canada 

Catholic Agency for Overseas Development (CAFOD) – UK 

CCFD-Terre Solidaire – France 

Center for Alliance of Labor and Human Rights (Central) – Cambodia 

Center for Education, Counselling and Research (CESI) – Croatia 

Centre for Labour Rights – Albania 

Center for the Politics of Emancipation – Serbia 

Centre d’Aide Juridico-Judiciaire CAJJ – Democratic Republic of the Congo 

Centre for Peace Studies (CMS) – Croatia 

Centre for Research on Multinational Corporations (SOMO) – Netherlands 

Centre National de Coopération au développement (CNCD-11.11.11) – Belgium 

Centro de Políticas Públicas y Derechos Humanos – Peru EQUIDAD – Peru 

China Labour Bulletin (CLB) – China 

Christliche Initiative Romero e.V. (CIR) – Germany 

Civil Rights Defenders – Sweden 

Coalition of Cambodian Apparel Workers’ Democratic Union – Cambodia 

Collectif Ethique sur l’étiquette – France 

Conectas Direitos Humanos – Brazil 

Coordinadora Estatal de Comercio Justo (Fair Trade Spanish Platform) – Spain 

CorA Netzwerk für Unternehmensverantwortung – Germany 

Corporate Justice Coalition – UK 

Covenants Watch – Taiwan 

Cambodian Labour Confederation (CLC) – Cambodia 

De Transformisten – Belgium 

Entraide et Fraternité – Belgium 

Entrepueblos, Entrepobles, Entrepobos, Herriarte – Spain 

Estonian Green Movement – Friends of the Earth Estonia – Estonia 

Equo Garantito – Assemblea Generale Italiana del Commercio Equo e Solidale – Italy 

Facing Finance – Germany 

Fair – Italy 

Fair Action – Sweden 

Fairtrade Sweden – Sweden

Fastenaktion / Swiss Catholic Lenten Fund – Switzerland 

FEDINA – India 

FEMNET – Germany 

Finnish League for Human Rights – Finland

Finnish Development NGOs FINGO – Finland 

Finnwatch – Finland 

FOCSIV – Italy 

Focus Association for Sustainable Development – Slovenia 

Forests of the World – Denmark 

FOS – Belgium 

Frank Bold – Czech Republic 

Fundación Libera – Chile 

Fundacja Dajemy Dzieciom Siłę – Poland 

Fundacja Frank Bold – Poland 

Fundacja Kupuj Odpowiedzialnie – Poland 

Fundacja La Strada – Poland 

Gender Alliance for Development Centre – Albania 

Germanwatch – Germany 

GLOBAL 2000 – Friends of the Earth Austria – Austria 

Gonoshasthaya Kendra (GK) – Bangladesh 

Green Liberty – Latvia 

HEKS – Switzerland 

Home Based Women Workers Federation – Pakistan

HRM “Bir Duino-Kyrgyzstan” – Kyrgyzstan 

Human Rights International Corner – Italy 

Human Rights in China (HRIC) – China 

IUCN National Committee of the Netherlands – Netherlands 

Impresa2030. Diamoci una regolata – Italy 

Independent Trade Union of workers of Croatia (Nezavisni sindikat radnika Hrvatske, NSRH)

Croatia 

Initiative Lieferkettengesetz – Germany 

Initiative pour un devoir de vigilance – Luxembourg 

INKOTA-netzwerk – Germany 

Institute for Mission, Ecumenism and Global Responsibility (MÖWe) Protestant Church of

Westphalia – Germany 

Internationale Liga für Menschenrechte – Germany 

Irish Coalition for Business and Human Rights – Ireland 

Justiça Global – Brazil 

Justice et Paix – Belgium 

Kalikasan People’s Network for the Environment (Kalikasan PNE) – Philippines

Karnataka Garment Workers Union (KOOGU) – India 

Labour Behind the Label – UK 

Labour Action – Denmark 

Les Amis de la Terre – Belgium 

Ligue Burundaise des droits de l’homme Iteka – Burundi 

Ligue des droits de l’Homme (LDH) – France 

MADPET – Malaysians Against Death Penalty and Torture – Malaysia 

Magyar Természetvédők Szövetsége – Friends of the Earth Hungary – Hungary

Mani Tese – Italy 

Manos Unidas – Spain 

Manushya Foundation – Thailand 

Maquila Solidarity Network – Canada 

National Garment Workers Federation – Bangladesh

MISEREOR – Germany 

MVO Platform – Netherlands 

National Garment Workers Federation (NGWF) – Bangladesh

National Trade Union Federation – Pakistan 

Naturefriends – Greece

NaZemi – Czechia 

NeSoVe – Austria 

NOAH Friends of the Earth Denmark – Denmark 

Notre Affaire à Tous – Belgium 

Novi sindikat (New Trade Union) – Croatia 

Observatorio Ciudadano – Chile 

OKUP – Bangladesh 

Organisation Marocaine Des Droits Humains (OMDH) – Morocco People in Need – Czech Republic 

Plataforma por Empresas Responsables (PER) – Spain 

Polskie Stowarzyszenie Sprawiedliwego Handlu – Poland 

Polski Instytut Praw Człowieka i Biznesu – Poland 

PowerShift e.V. – Germany 

Pro Ethical Trade – Finland 

Public Eye – Switzerland 

Südwind – Austria 

Swedish Society for Nature Conservation (SSNC) – Sweden

Swedwatch – Sweden 

Swiss Coalition for Corporate Justice (SCCJ) – Switzerland 

SWISSAID – Switzerland 

Syrian Center for Media and Freedom of expression (SCM) – Syria

Temiz Giysi Kampanyası – Turkey 

Terre des Hommes Schweiz – Switzerland 

Tudatos Vásárlók Egyesülete – Hungary 

Turkmen.News – Turkmenistan 

The All Indonesia Trade Union Confederation (AITU-KSBSI) – Indonesia 

The KIOS Foundation – Finland

Trócaire – Ireland 

Umanotera, The Slovenian Foundation for Sustainable Development – Slovenia 

Unión Sindical de Trabajadores de Guatemala – UNSITRAGUA – Guatemala 

vzbv – Verbraucherzentrale Bundesverband – Germany 

ver.di, vereinte Dienstleistungsgewerkschaft – Germany 

Viva Salud – Belgium 

Vredesactie – Belgium 

WH4C – Workers Hub For Change – Malaysia

We Social Movements (WSM) – Belgium 

Workers Rights Watch – Kenya 

World Economy, Ecology and Development (WEED) – Germany 

Yokohama Action Research – Japan 

Zentrum für Mission und Ökumene – Nordkirche weltweit – Germany

Quê Me: Vietnam Committee on Human Rights – Vietnam 

Regional Industrial Trade Union (Regionalni industrijski sindikat, RIS) – Croatia 

Red de Entidades para el Desarrollo Solidario (REDES) – Spain 

Regional Watch for Human Rights (RWHR) – Liberia

Regroupement pour la Responsabilité Sociale des Entreprises – Canada 

Resource Matters – Belgium 

Rights and Accountability in Development (RAID) – UK 

Schone Kleren Campagne – Netherlands 

Setem – Spain 

Sherpa – France 

Society of Women in Action for Total Empowerment (SWATE) – India 

Solidair met Guatemala – Belgium 

Solsoc – Belgium

Eveniment. Vulnerabilitățile juridice la locul de muncă

Discuțiile vor fi transmise LIVE online gratuit pe homepage JURIDICE și pot fi urmărite vineri, 19 noiembrie ora 16 pe linkul: www.juridice.ro/live

Despre eveniment

Nume de seamă se reunesc pentru a discuta despre vulnerabilitățile de la locul de muncă, într-o discuție moderată de judecătoarea României de la CEDO cu o carieră internațională impresionantă, Iulia Motoc. Motoc a predat și a cercetat la universități prestigioase precum Universitatea din New York, Yale School of Law, Universitatea din Paris – Sorbona, Universitatea din Strasbourg, Centrul Interuniversitar European pentru Drepturile Omului şi Democratizare din Veneţia, Institutul pentru Ştiinţe Umane din Viena șamd.

Deși o mare parte din viață este petrecută la locul de muncă, există prea puțină informare și educație cu privire la drepturile salariaților și instrumentele prin acestea pot fi impuse. De prea multe ori, soarta salariatului român depinde mai mult de noroc și de resursele personale de a adresa eventuale abuzuri. 

Evenimentul de vineri este dedicat atât experților din domeniul muncii, cât și angajaților.

Invitații conferinței co-organizate de Haine Curate, Grupul de Drept Internațional de la CEDO și Juridice.ro vor discuta despre soluții naționale și internaționale pentru angajații din România.

Cine sunt experții participanți

🔴 Av. Mihaela Bondoc, Partener BONDOC & ASOCIAȚII
🔴 Av. dr. Ion Dragne, Decanul BAROULUI BUCUREȘTI
🔴 Georgiana Epure, Fondatoarea Asociației Haine Curate
🔴 Matei Midan, Student masterand, Universitatea din București
🔴 Av. prof. univ. dr. Dana Neacșu, Duquesne University
🔴 Av. dr. Sergiu I. Stănilă, Decanul BAROULUI TIMIȘ
🔴 Av. Lidia Zărnescu, BULBOACĂ & ASOCIAȚII

Donează pentru a susține muncitorii în confecții

 

Mai puteți dona:

  • în contul Asociației

IBAN: RO78INGB0000999911542022

Nume: Asociația Haine Curate 

E-mail: info@hainecurate.eu

Adresă: Strada Navigației Nr. 53 Sector 1 București Cod 012432

  • Prin Revolut

Pentru donații rapide puteți folosi numărul de Revolut: 0040721953906

  • Prin redirecționare a 20% din impozitul pe profit (companii)

Această sponsorizare este deductibilă fiscal și nu presupune costuri suplimentare pentru companii. Accesați contractul de sponsorizare aici.

Pentru ce folosim banii?

  • Fondul de Urgență pentru susținerea muncitorilor care sunt dați afară din fabrici fiindcă și-au cerut drepturile sau au vorbit despre abuzurile din fabrică
  • Consiliere și reprezentarea în instanță a muncitorilor care decid să dea în judecată fabricile unde s-au confruntat cu abuzuri

De ce este important?

Presiunile asupra unui muncitor care încearcă să își ceară drepturile sunt imense și converg către concediere, în general. Un exemplu lămuritor este cazul Angelicăi Manole, care a fost concediată chiar dacă avea de partea ei presa, publicul și ministrul muncii – care își ceruse scuze de la angajata în confecții pentru incompetența Inspecției Muncii. De-a lungul anilor, am văzut cum muncitori care încearcă să expună abuzuri grave din fabrici sunt vânați și concediați. Am văzut cum muncitori care protestează fiindcă nu și-au primit salariul de luni de zile sunt concediați fără repercusiuni.

Vrem ca asta să înceteze.

Muncitorii în confecții nu și-ar permite niciodată să angajeze un avocat care să îi ajute să obțină dreptatea. De aceea am lansat Haine Curate și ne propunem să construim o comunitate care să ofere suport și plase de siguranță muncitorilor vulnerabili care se confruntă cu abuzuri în fabrici de confecții.

Vrem să combatem cultura fricii.

Majoritatea consumatorilor au auzit despre abuzurile asupra muncitorilor care confecționează haine în Asia și foarte puțini știu că inclusiv în UE au loc exploatări similare.

În România, investigațiile noastre și cercetările unor organizații precum Clean Clothes Campaign au arătat că numeroși angajați din confecții se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului și muncii. Muncitori care leșină în fabrici, angajați neplătiți pentru orele suplimentare, femei terorizate să muncească precum roboții și să nu se plângă, muncitori excrocați șamd. Pe lângă acestea, muncitorii în confecții primesc în general salariul minim pe economie, care este insuficient pentru trai decent în România. Muncesc, dar rămân săraci.

Cine suntem?

Haine Curate a fost creată la inițiativa fostei jurnaliste de investigații Laura Ștefănuț, împreună cu fondatoarele Georgiana Epure, Bianca Drotleff, Diana Velica și membra de onoare Angelica Manole.

Angelica Manole

Este o curajoasă fostă angajată în confecții, care s-a remarcat prin lupta cu abuzurile de la o fabrică importantă din România și perseverența pentru dreptate.

În 2020, Angelica a reclamat autorităților fabrica la care lucra și a postat pe internet faptul că, la fel ca alte angajate, fusese plătită cu 693 de lei pe o întreagă lună de muncă într-o fabrică ce producea haine de lux, care se vindeau cu sute sau mii de euro de către branduri celebre. Mass-media a preluat subiectul, opinia publică s-a indignat, ministrul muncii Violeta Alexandru și-a cerut scuze de la angajată pentru faptul că Inspecția Muncii nu și-a făcut datoria corespunzător. Cu toate acestea, fabrica a decis să o concedieze pe angajată fiindcă a vorbit cu mass-media, iar aceasta a continuat lupta pentru dreptate în instanță.

Laura Ștefănuț

A investigat din 2015 problemele din fabricile de confecții românești pentru instituții media precum televiziunea germană ARD, televiziunea europeană ARTE TV, Reuters, Balkan Insight. A fost invitată să vorbească despre munca ei studenților din Germania și celor de la Oxford University. În 2019 a lucrat la Institute for Human Sciences din Viena, ca bursieră Milena Jesenská, cu o cercetare tot pe domeniul muncitorilor din confecții.

În 2020 Laura a cunoscut-o pe Angelica Manole și a fost impresionată de curajul acesteia. A devenit Country Case Coordinator pentru organizația internațională Clean Clothes Campaign și a convins brandurile care produceau în fabrica Angelicăi să facă presiune asupra fabricii pentru a plăti integral angajatele. A realizat o campanie de fundraising pentru a o susține pe Angelica după concediere.

În 2021 a decis să construiască organizație Haine Curate, pentru a putea fi alături de toți muncitorii în confecții care au nevoie de ajutor.

Georgiana Epure


Georgiana a absolvit două programe de masterat la University of Cambridge (in Politici și Relații Internaționale, ca bursieră a Fundației Gates) și la University of Leeds (in Metode de Cercetare Interdisciplinare în Științe Sociale), de unde și-a obtinut și licența in Relații Internationale ca șefă de promoție. A înțeles la nivel personal problemele din fabrici de confecții românești, ca fiică a unei angajate în domeniu.

Momentan lucrează în domeniul litigiilor strategice pentru drepturile omului într-o organizație neguvernamentală internațională. În trecut, a lucrat la Serviciul European pentru Acțiune Externă în Bruxelles și la Curtea Penală Internațională de la Haga. De zece ani este membră a Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G.), unde conduce proiectele de advocacy. Este alumna a programului internațional Women Deliver Young Leaders și profesoară voluntară în cadrul Professors Without Borders, o organizație cu care a predat cursuri de advocacy pentru drepturile femeilor la universități din Tailanda și India.

Bianca Drotleff

A obținut masterul la University of Leeds (în mediu și dezvoltare) și licența la University of Bradford (în afaceri internaționale și management). Are expertiză în domeniile sustenabilității, responsabilității sociale a întreprinderilor, economiei circulare, schimbări climatice și egalității de gen.

În prezent, este membră a Institutului de Management și Evaluare a Mediului
(IEMA) și a grupului de conducere al rețelei IEMA Futures în perioada 2018-2020. În ultimii doi ani, a lucrat în diferite roluri de sustenabilitate cu diferite organizații, cum ar fi Universitatea din Bradford și Cummins Turbo Technologies, în Marea Britanie și CSR Europe, în Belgia.
Din liceu a fost implicată în Asociația pentru Libertate și Egalitatea de Gen
(ALEG) din Sibiu, România.

Diana Velica

Diana are experiență academică și profesională în dezvoltare internațională și drepturile omului, în trecut a înființat asociația Academics Stand Against Poverty Romania, a studiat inegalitatea și sărăcia sistemică la Universitatea Yale și la Universitatea din Delhi, a avut contribuții în mediul ONG din Nepal pe tema drepturilor femeilor și a lucrat în domeniul drepturilor copilului în România. 

Diana este în prezent membru al Asociației Națiunilor Unite a SUA, filiala San Francisco și COO al unui start-up care sprijiă guverne de stat și spitale în lupta cu COVID-19.